27 apr. 2012

Confesiuni




 Am revenit cu o noua postare din seria Confesiunilor,aveam altceva planuit,insa aseara,citind la Hapi despre intamplarile care i-au dat fiori,m-am gandit si eu,la ale mele (care-s destule,nu vi le povestesc pe toate).

  • singurul accident de masina in care am fost implicata.O batrana alcoolica a vrut sa se sinucida exact in locul in care ii murise sotul,tot in accident de masina.Intamplarea a facut sa trec cu masina prin acel loc,insa nu cu suficienta viteza ca batrana sa aiba soarta sotului.N-a patit nimic,dar eu am avut cosmaruri mult timp: lovitura in parbriz,sunetul cauciucurilor sub frana,baba intinsa pe sosea.Se intampla in 2008,cu 10 zile inainte de Craciun.
  • din cauza unei infectii,am fost programata pentru o rezectie apicala.Sunetul facut de bisturiu la nivelul gingiei imi da fiori si astazi.La fel si unealta cu care curata/dezinfecta.Aveam impresia ca sunt intr-un film horror.Surprinzator este ca n-am lesinat in cabinet,cum se mai intampla.
  • eram copil si mi-o amintesc pe mama tipand intr-o noapte.Un nene intrase in casa si ii acoperea gura sa nu tipe.De fapt,cauta o mandra care locuise la aceeasi adresa.Mult timp am avut cosmaruri pe tema asta.
  • cel mai infiorator cred ca a fost urmatorul episod,petrecut acum cativa ani la sarbatorile orasului meu natal.Era deja tarziu (23:40,nu o sa uit niciodata ora) si m-am gandit sa scurtez drumul spre casa,pe aleea din cimitir.Da,o sa spuneti si voi,ce om fricos si intreg la minte scurteaza drumul prin cimitir la ora aceea?Ei bine,eu.Orasul era foarte zgomotos chiar si la acea ora,in plus,aleea principala din cimitir e mereu luminata.Pe scurt,cand a inceput sa mi se faca frica am realizat ca mergeam pe o alee secundara,abia luminata,nici muzica din oras nu se mai auzea,doar fosnet de frunze si un vant rece.Am inceput sa merg aproape alergand,astfel incat iesind din cimitir sa realizez ca transpirasem si respiram greu.Ideea e ca mi s-a parut ca am stat o vesnicie in cimitir,desi am mers foarte repede,timpul parea ca se dilata.Si de parca asta nu era de ajuns,ceasul arata ora 24:00 cand am iesit de pe aleea cimitirului.In conditiile in care  mergand normal,timpul maxim de strabatere a acelei alei ar fi de 5-7 minute.Unde am pierdut 20 de minute?dunno :-s
  • cea mai recenta a fost acum cateva luni.Ma simteam rau de ceva timp si tot amanam sa ajung la medic,pana cand,intr-o seara la serviciu mi s-a facut rau (ameteala,palpitatii si un soi de insuficienta respiratorie).S-a intamplat in doua reprize,n-am mai asteptat-o pe a 3-a si am plecat la Urgente.Cu atmosfera grea,apasatoare de la Urgente nu e de mirare ca a inceput sa-mi fie teama ca mor acolo (si in general,n-am eu frici d-astea).Am fost cumplit de speriata,mai ales ca,cu o seara in urma visasem ca-mi luam ramas bun de la cunostinte.Parerea mea de mic Freud ce sunt,e ca acel vis mi-a generat episoadele de atac de panica.:)
  • cine a avut de-a face cu BAC-ul din 2003,stie ca aproape fiecare examen s-a corectat si notat in fata elevului.Au fost momente cand ma indepartam de catedra,pentru ca profesorii sa nu-mi auda inima batand.Ah,si momentele in care nu respiram erau mai dese decat cele in care o faceam.
  • ca sa nu va las prea speriati,inca una si ma duc,vorba berii.:D Eram in liceu,in clasa a X-a si a venit mama la scoala,sa verifice situatia scoala.Cand mi-a spus unul din colegi ca e mama pe hol,m-am albit.Urma ora de matematica,cu dirigintele si incepeam sa regret toate orele la care chiulisem.Am stat cu rasuflarea taiata toata ora si mi-am ascultat bataile inimii.:)) N-am mai rezistat presiunii,stiam ca trebuie sa ma pregatesc cu o explicatie pentru acasa,asa ca l-am intrebat de diriginte cat de suparata a plecat mama.Zambind,d-l Weiss mi-a spus doar atat ``Pasarea pe limba ei piere.Eu te-am acoperit,de-acu inainte e treaba ta``.Cu alte cuvinte,acoperise neregulile,mama vazandu-mi numai notele bune si plecand cu laude de copil bun din partea profesorului de matematica.Acum ma amuz,dar atunci.....


  Ok,cam atat,sper ca nu v-am plictisit.Stiti ca sunt o fire curioasa,astept povestirile voastre despre momentele care v-au taiat respiratia.



  Pe curand,


 

Blog Template by YummyLolly.com